marți, 18 noiembrie 2014
Poluarea mediului
https://docs.google.com/presentation/d/1-YEBa2Daf_l870925x_XrR6cOGgcAktwW1GPDEAd7RA/edit?usp=sharing
miercuri, 12 noiembrie 2014
Hormonii sexuali
Hormoni sexuali, sau gonadotrofinele, sint hormoni produsi de hipofiza care orchestreaza miliarde de operatiuni biologice in timpul unei vieti, incepand cu semnalarea initiala a diferentieri sexuale a embrionului si mai tarziu a fetusului , pana la structurile care sunt esentialmente masculine sau feminine.
Dar diferentierea sexuala atat expresia ei fizica , cat si comportamentul caracteristic tine mai mult de concentratia diversilor hormoni care circula in sange decat de existenta unor hormoni dominanti.
LH - este hormonul luteinizant secretat de hipofiza. El provoaca la femeie ovulatia si mentine operational corpul galben . La barbat , LH stimuleaza producerea de testosteron de catre testicule.
FSH - acest hormon foliculo stimulant este secretat de hipofiza.La femeie el determina maturarea foliculilor in prima faza a ciclului menstrual.La barbat , el activeaza producerea spermatozoizilor de catre testicule .
ESTROGENI - hormoni ovarieni secretati de celulele foliculare .Cel mai important este estradionul .Acesti hormoni favorizeaza aparitia cacarcterelor sexuale secundare la pubertate .Ei controleaza la ciclu ingrosarea endometrului .
PROGESTERON - acest hormon ovarian produs de corpul galben este foarte important , deoarece el permite pastrarea mucoasei uterine pana la sfarsitul ciclului si pe perioada sarcini .
TESTOSTERONUL - acest hormon masculin este produs de testicule. El activeaza producerea de spermatozoizi si favorizeaza aparitia caracterelor sexuale secundare la pubertate .
Dezechilibrul hormonilor sexuali are rezultate dramatice asupra dezvoltari fetusului. Prea mult estrogen , intr-un moment nepotrivit , poate transforma un organism purtator de gene masculine intr-unul cu infatisare aparent feminina . In mod similar , abundenta de androgeni poate avea ca rezultat organe sexuale masculine la un fetus feminin din punct de vedere genetic.
Desigur , codul genetic al fiecarei fiinte este responsabil cu supervizarea productiei hormonilor sexuali , astfel incat aceste interferente sa nu produca decit foarte rar. Dar oameni de stiinta au descoperit ca mediul in care traim este atat de poluat cu substante chimice , incit accidental se pot produce alterari ale functiilor hormonilor .
Pubertatea este consecinta unor modificari endocriniene programate inca de la diferentierea sexuala a embrionului. Hormoni, care aproape ca nu s-au manifestat deloc in primii 10 ani de viata, incep acum sa orchestreze o serie de modificari care diferentiaza trupul masculin de cel feminin , actionand asupra cacarcterelor sexuale si secundare .
Cresterea caracterelor sexuale primare incepe atunci cand hipofiza declanseaza secretia a doi hormoni: hormonul luteinizat LH si hormonul folico stimulant. Acesti doi hormoni influenteaza , la baieti , dezvoltarea testiculelor sau gonadelor , care produc testosteronul , iar la fete , maturizarea ovarelor, care vor incepe sa produca doi hormoni cheie , estrogeni si progesteronul.
Sanatatea este influentata de hormonii sexuali
Estrogenul este esentialmente hormonul feminin , iar testosterenul este hormonul masculinitati . Dar ambele sexe au nevoie de acesti doi hormoni femeile de testosteron, barbatii de estrogen pentru a se dezvolta normal. Intr-adevar, in medie barbati au mai mult estrogen circuland in singele lor decit o femeie dupa menopoza!
Si barbati si femeile sintetizeaza estrogenul plecand de la testosteron, un proces complex, care are loc in diferite regiuni ale trupului creier, vasele de singe, oase .
Estrogenul este esential in cresterea oaselor si in mentinerea unei stari bune a sanatatii. Dupa criza de crestere care urmeaza pubertati , estrogenul comanda incetarea cresteri extremitati oaselor .
Estrogenul are un rol important in prevenirea rarefierii masei osoase si in
mentinerea in stare buna a arterelor , atit la barbati , cit si la femei .
Se pare ca estrogenul are un rol in producerea de sperma , iar concentratii mari ai acestui hormon la nivelul creierului dicteaza comportamentul sexual masculin .
Dar diferentierea sexuala atat expresia ei fizica , cat si comportamentul caracteristic tine mai mult de concentratia diversilor hormoni care circula in sange decat de existenta unor hormoni dominanti.
LH - este hormonul luteinizant secretat de hipofiza. El provoaca la femeie ovulatia si mentine operational corpul galben . La barbat , LH stimuleaza producerea de testosteron de catre testicule.
FSH - acest hormon foliculo stimulant este secretat de hipofiza.La femeie el determina maturarea foliculilor in prima faza a ciclului menstrual.La barbat , el activeaza producerea spermatozoizilor de catre testicule .
ESTROGENI - hormoni ovarieni secretati de celulele foliculare .Cel mai important este estradionul .Acesti hormoni favorizeaza aparitia cacarcterelor sexuale secundare la pubertate .Ei controleaza la ciclu ingrosarea endometrului .
PROGESTERON - acest hormon ovarian produs de corpul galben este foarte important , deoarece el permite pastrarea mucoasei uterine pana la sfarsitul ciclului si pe perioada sarcini .
TESTOSTERONUL - acest hormon masculin este produs de testicule. El activeaza producerea de spermatozoizi si favorizeaza aparitia caracterelor sexuale secundare la pubertate .
Dezechilibrul hormonilor sexuali are rezultate dramatice asupra dezvoltari fetusului. Prea mult estrogen , intr-un moment nepotrivit , poate transforma un organism purtator de gene masculine intr-unul cu infatisare aparent feminina . In mod similar , abundenta de androgeni poate avea ca rezultat organe sexuale masculine la un fetus feminin din punct de vedere genetic.
Desigur , codul genetic al fiecarei fiinte este responsabil cu supervizarea productiei hormonilor sexuali , astfel incat aceste interferente sa nu produca decit foarte rar. Dar oameni de stiinta au descoperit ca mediul in care traim este atat de poluat cu substante chimice , incit accidental se pot produce alterari ale functiilor hormonilor .
Pubertatea este consecinta unor modificari endocriniene programate inca de la diferentierea sexuala a embrionului. Hormoni, care aproape ca nu s-au manifestat deloc in primii 10 ani de viata, incep acum sa orchestreze o serie de modificari care diferentiaza trupul masculin de cel feminin , actionand asupra cacarcterelor sexuale si secundare .
Cresterea caracterelor sexuale primare incepe atunci cand hipofiza declanseaza secretia a doi hormoni: hormonul luteinizat LH si hormonul folico stimulant. Acesti doi hormoni influenteaza , la baieti , dezvoltarea testiculelor sau gonadelor , care produc testosteronul , iar la fete , maturizarea ovarelor, care vor incepe sa produca doi hormoni cheie , estrogeni si progesteronul.
Sanatatea este influentata de hormonii sexuali
Estrogenul este esentialmente hormonul feminin , iar testosterenul este hormonul masculinitati . Dar ambele sexe au nevoie de acesti doi hormoni femeile de testosteron, barbatii de estrogen pentru a se dezvolta normal. Intr-adevar, in medie barbati au mai mult estrogen circuland in singele lor decit o femeie dupa menopoza!
Si barbati si femeile sintetizeaza estrogenul plecand de la testosteron, un proces complex, care are loc in diferite regiuni ale trupului creier, vasele de singe, oase .
Estrogenul este esential in cresterea oaselor si in mentinerea unei stari bune a sanatatii. Dupa criza de crestere care urmeaza pubertati , estrogenul comanda incetarea cresteri extremitati oaselor .
Estrogenul are un rol important in prevenirea rarefierii masei osoase si in
mentinerea in stare buna a arterelor , atit la barbati , cit si la femei .
Se pare ca estrogenul are un rol in producerea de sperma , iar concentratii mari ai acestui hormon la nivelul creierului dicteaza comportamentul sexual masculin .
luni, 3 noiembrie 2014
programul revoluționar din principatele române
În Moldova
În Moldova, mișcarea revoluționară a avut un caracter pașnic, ea
mai fiind denumită în epocă și revolta poeților și s-a
concretizat printr-o petiție în martie 1848 și printr-un program în august 1848.
Petițiunea Proclamatiunea cuprindea 35 de puncte și a fost redactată, de
catre Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut
loc la hotelulPetersburg din Iași, cu știrea domnitorului Mihail
Sturdza, în data de 27
martie. Aceasta "petițiune a boierilor și notabililor moldoveni" avea
un caracter moderat datorită atitudinii rezervate a principelui Sturdza, care
era presat de prezenta trupelor ruse la graniță. Simțind pericolul unei mișcări
și în Moldova, sub influența celor de afară, domnitorul însuși le-a cerut
petiția. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult
de ordin administrativ și cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor
mișcării. Aceștia urmau să fie trimiși în Turcia, însă au reușit să-i cumpere pe cei care
trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol
definitoriu a fost Maria Rosetti, care "mergea pe talvegul Dunării cu
copilul în brațe și cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei
căzuți prizonieri), ajungând la Brăila. De aici au reușit să plece în Transilvania, de unde au trecut în Bucovina .
În vara lui 1848 se aflau în Bucovina - și mai ales în Cernăuți - circa 50 de fruntași ai tineretului
revoluționar moldovean, printre care: Alexandru Ioan Cuza, C. Negri, D. Canta, Vasile
Alecsandri, Al. Russo. Acestora
li s-a adăugat și Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În august 1848
este redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de Kogălniceanu
sub titlul "Dorințele partidei naționale din Moldova". Acest program
se deosebea radical de petiția din martie, fiind împotriva Regulamentului
organic și a protectoratului țarist. Se cereau, printre altele: egalitate
politică și civilă, instrucțiune gratuită, împroprietărirea țăranilor și se
încheia cu o dorință arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia.
În Țara Românească
Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara
Românească, prezentând la Paris tricolorul românesc cu menţiunile
"Dreptate, Frăţie" în 1848. Acuarelă de C. Petrescu.
În Țara Românească, revoluția s-a bucurat de mai mult succes
decât înMoldova, deoarece tinerii revoluționari munteni, spre
deosebire de cei moldoveni, au încercat traducerea ideilor în fapte. În acest
scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme,
precum și o parte a administrației și armatei.
·
7 iunie 1848
Craiova: Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Costache Romanescu alcătuiesc, în ilegalitate, primul
guvern provizoriu revoluționar.
·
9 iunie 1848: De teama
unor conflicte armate se hotărăște citireaproclamației revoluționare la Islaz, un mic port la Dunăre din Romanați pentru că
doi dintre cei mai importanți membri ai clubului revoluționar craiovean
conduceau destinele în Romanați. Este vorba de Ioan
Maiorescu (fusese numit
prefectul județului) și capitanul Nicolae Pleșoianu ai cărui dorobanți
primiseră ordin să se deplasase din Craiovala Islaz. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru
a aresta, imediat după debarcare, agitatori revoluționari veniți de la Paris.
Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu și Nicolae Pleșoianu va fi organizată de
către Popa Șapcă, o mare adunare populară la Islaz.
Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofițerii:
Gheorghe Magheru și Nicolae Pleșoianu, pe preotulRadu
Șapcă, pe membrii clubului
craiovean: Ștefan
Golescu, Ioan Maiorescu și ca
secretar al guvernului provizoriu, pe Costache Romanescu. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu și Christian
Tell.
·
11 iunie 1848,
București: Știind că a pierdut sprijinul armatei, Bibescu semnează, la
București, proclamația de la Islaz care va deveni noua constituție. A doua zi,
rușii au protestat prin consulul lor și au amenințat că vor invada țara. În
aceste condiții, Gheorghe
Bibescu abdică. Guvernul
provizoriu revoluționar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul
care îl sprijinea pe Bibescu.
·
13 iunie 1848: Craiova
a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a
revoluționarilor pașoptiști, înainte ca aceștia să ajungă la București.
Ioan Maiorescu a citit declarația de la Islaz în fața unei
mulțimi în delir. A doua zi, în zorii zilei, când străzile orașului erau
amorțite iar craiovenii visau la idealurile revoluției, reacțiunea craioveană
încearcă contralovitura. Ion Heliade Rădulescu primește delegația
contrarevoluționarilor, soldații colonelui Ion Vlădoianu, cunoscut reacționar,
se strecoară, deghizați pe străzile aproape pustii la acea oră, împresoară
sediul guvernului revoluționar și arestează o parte a membrilor guvernului. Dar
Gheorghe Magheru, alături de Grigore Bengescu, Iancu Obedeanu, Nică Locusteanu
și Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanții, mobilizează locuitorii Craiovei și
înconjoară, la rândul lor, partizanii contrarevoluției, despresurând sediul
guvernului provizoriu.
·
14 iunie 1848 Craiova.
Guvernul adoptă ca steag național, tricolorul revoluționarilor. Primul steag
tricolor al pașoptiștilor, cel purtat la Islaz de Popa Șapcă și după care au
fost întocmite toate celelalte steaguri pașoptiste, a fost cusut doar de
mâinile domniței Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, în amintirea
steagului purtat de Tudor Vladimirescu și pentru ca primul steag al revoluției
să poarte simbolul neprihănirii.
·
15 iunie 1848:
Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. Însoțit de o oaste alcătuită din
dorobanții aflați sub comanda lui Nicolae Pleșoianu, cărora li se alătură
numeroși țărani, guvernul provizoriu revoluționar pleacă spre București.
În aceeași zi, are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la
Istanbul. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Țara
Românească, rușii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor și Dardanele și
extinderea imperiului țartist în Balcani, găsește revoluțiile române un bun
prilej de reîncepere a ostilităților. Rușii declară că nu vor tolera un focar
revoluționar la granița imperiului lor.
·
16 iunie 1848
București: Revoluționarii ajung la București în frunte cu membrii guvernului
provizoriu. Sunt întâmpinați cu entuziasm de populația Bucureștiului. De teama
represiunilor celor două imperii se retușează guvernul provizoriu care va
cuprinde nu numai aripa radicală a revoluționarilor ci și o aripă moderată.
Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit și va avea ca membri
pe: Ion Heliade Rădulescu, Nicolae
Golescu, Ștefan Golescu,
Christian Tell, Gheorghe Magheru, C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu și Ion
C. Bratianu.
·
19 iunie 1848
București: Reacționarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de
revoluționari care cer sprijinul populației. În fruntea apărătorilor guvernului
se află Ana Ipătescu și Nicolae Golescu. Gheorge Magheru primește conducerea
armatei și sarcina constituirii bazei armate a revoluției în Oltenia.
·
19 iulie 1848 Giurgiu.
Urmare a înțelegerii ruso-turce, rușii vor invada Moldova iar turcii vor
pătrunde în Țara Românească. Guvernul revoluționar trimite o delegație la
cartierul general al comandantului trupelor turce, Soliman Pașa, asigurându-l
de relațiile cordiale ale guvernului revoluționar față de turci. Soliman cere
dizolvarea guvernului care își schimbă denumirea în locotenență domnească având
în frunte pe Ion Heliade Rădulescu, Cristian Tell și Nicolae Golescu, noua
formulă păstrând membrii guvernului, dar punând în față trei persoane
considerate moderate pentru adormirea vigilenței turcilor. Soliman este bine
primit în București, nu intră cu armata, se dau reprezentanții în cinstea lui
iar acesta recunoaște locotenența domnească drept guvern legal. Urmarea acestei
recunoașteri va fi recunoașterea legalității guvernului de către toate
guvernele europene cu excepția rușilor. Rușii reclamă mituirea lui Soliman și
incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în țară și cer sultanului
înlocuirea lui Soliman cu Fuad pașa, omul măsurilor dure.
·
13 septembrie 1848
București: În cursul intrării trupelor otomane, un incident a dus la Bătălia din Dealul Spirii între turci și Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu, care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluționarilor
români.
·
30 noiembrie 1848: În
ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane, evaluată la 10 000 de
ostași și comandată de Hussein-Pașa, sute de săteni din jurul Craiovei și
locuitori ai orașului, inarmați cu puști, sulițe, topoare și coase, au
întâmpinat trupele străine, neținând seama de superioritatea numerică
covârșitoare a acestora. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor.
Revoluția fusese învinsă.
În Transilvania
În Transilvania mișcarea românească a avut un caracter
preponderent național. O parte din români au aderat la revoluția burgheză
maghiară. Dieta de la Cluj a avut în componența ei și câțiva români, iar apoi cea de
la Debrețin ceva mai mulți. Burgezia maghiară revoluționară, care a pus pe
picioare o armată bine organizată, a căutat să-și impună controlul asupra
întregului Ardeal. În acest context au fost reprimate toate mișcările de
împotrivire ale românilor, sașilor și ungurilor rămași fideli Casei de
Habsburg. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu
Ungaria, fapt care a nemulțumit deopotrivă părți importante ale românilor
transilvani, ale sașilor și maghiarilor. Însuși poetul Sandor Petőfi se ridicase împotriva hotarârii
unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia se
aflaseră din 300 reprezentanți numai 3 români si 24 de sași. În martie 1848
izbucnise revoluția la Viena, mișcare care a pătruns mai apoi în Ungaria, unde
intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat național independent
de Austria. Ideea de libertate și de unitate națională era înțeleasă de
burghezia maghiară în sensul formării unei națiuni civice maghiare după modelul
preconizat de Revoluția franceză, adică neținând seama de componența etnică
eterogenă a țării, ba tocmai prin asimilarea etniilor diferite de cea maghiară
și omogenizarea forțată a specificului diferitelor regiuni și prin impunerea
unei singure limbi oficiale, adică maghiarizare. Liderii
românilor din Transilvania
nu au împărtășit ideea creării unui stat național maghiar de acest tip unde
românii ardeleni, majoritari în Ardeal, ar fi urmat să rămână mai departe fără
drepturi politice egale cu ale maghiarilor, minoritari în Transilvania și au
convocat o adunare proprie în care să discute problemele care îi preocupau.
Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848, fiind
cunoscută istoriografic, ca Adunarea de la Blaj. Se formează în Munții Apuseni
o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram
Iancu. Aceștia reușesc două
victorii importante împotriva armatelor revoluționare maghiare, la Abrud și Mărișel. Pe lângă români, se ridicaseră la luptă în
Croația și croații, fiindcă nici ei nu doreau să facă parte din statul național
ungar, preconizat de revoluționarii maghiari ai lui
Kossuth. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea
conflictului revoluționar româno-maghiar, dar Kossuth și membrii nobilimii maghiare au refuzat
în context să acorde drepturi egale românilor transilvani, încercând doar să
câștige timp trimițându-l pe Bălcescu să negocieze pacea cu moții lui Avram
Iancu în numele revoluționarilor unguri și încercând să îl convingă pe acesta
din urmă să se alăture defensivei maghiare împotriva forțelor austro-ruse. În
lupta de la Șiria lângă
Arad, armatele revoluționare ungurești au fost cu totul zdrobite de ruși, iar
Ungaria și Transilvania (Ardealul) vor fi predate de ruși austriecilor potrivit
prevederilor Sfintei Alianțe.
La întrunirea organizată de revoluționarii munteni pentru a
discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj, cei mai mulți fruntași și-au
exprimat dorința de a participa la reuniunea programată de revoluționarii
români transilvăneni. Unii revoluționari munteni ca Dumitru Brătianu au reușit să ajungă la Blaj înainte ca autoritățile să
impună măsuri restrictive. Lui Nicolae Bălcescu și celor care au solicitat
eliberarea unui pașaport li s-a refuzat acest lucru. Al. Papiu-Ilarian spune că
la interesul mare manifestat de românii munteni pentru Adunarea de la Blaj,
autoritățile au răspuns prin ridicarea unui zid polițienesc. Totuși unii
revoluționari munteni au reușit să ajungă la Blaj. Mai favorizați de evenimente
au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza, Gheorghe
Sion, Alecu
Russo, Lascăr
Rosetti, Petrache Cazimir, Nicolae
Ionescu, Vasile Alecsandri,Costache
Negri.
Liderii mișcării din Transilvania: Avram
Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Ioan
Axente Sever, Simion Bărnuțiu,Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian, Eftimie
Murgu, Andrei
Șaguna, Simion
Balint, Ioan
Buteanu, Petru
Dobra, Ioan
Dragoș, Ioan Sterca-Șuluțiu, David Urs de Margina.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)